Arteriopatie obliteranta a membrelor inferioare este una dintre cele mai frecvente manifestari ale bolii aterosclerotice si apare la 4-12% din populatia din grupa de varsta 55-70 de ani.
Incidenta la femei este de aproximativ jumatate din cea a barbatilor, dar devine suprapusa odata cu cresterea varstei. Arteriopatie obliteranta este o boala relativ benigna, doar 2% dintre pacientii simptomatici suferind amputatii in decurs de 5 ani de la diagnosticare.
Simptomele
Simptomul de debut este Claudicatio Intermittens (CI), adica durere la nivelul gambei (dar poate fi si la nivelul coapsei sau al feselor, in functie de locul de debut) dupa o anumita distanta de mers si este exprimata in metri. In functie de caracteristicile CI sau de prezenta leziunilor trofice (ulcere, necroza, gangrena), se clasifica severitatea arteriopatie obliteranta.
Exista diverse clasificari mai mult sau mai putin exhaustive, dar noi ne vom referi la cea mai simpla si cea mai utilizata:
Etapa 1: fara durere.
Etapa 2: Claudicatie intermitenta > 200 m.
Stadiul 2B: Claudicatie moderata-severa intermitenta < 200-80 m.
Stadiul 3: Durere in repaus.
Stadiul 4: Prezenta ulcerelor sau a gangrenei (necroza).
Un alt stadiu de dezvoltare a arteriopatie obliteranta este ischemia critica cronica (CLI) a membrelor inferioare, in timpul careia pacientul prezinta un risc ridicat de amputatie si mortalitate. Diagnosticul poate fi suspectat atunci cand pacientul se plange de dureri in repaus de mai mult de doua saptamani si are nevoie de tratament analgezic regulat, prezinta leziuni cutanate ischemice minime sau majore cu gangrena.
In acest caz, leziunile arteriale obstructive sunt deja foarte extinse. Distinctia gradelor de severitate este foarte importanta, deoarece se face referire la aceasta in alegerea unei posibile interventii terapeutice.
Riscuri
Riscurile de a nu trata corect arteriopatie obliteranta sunt:
- ulceratii care nu se vindeca
- necroza,
- gangrena extremitatilor,
- infectii localizate sau sistemice.
Toate acestea pot duce la un risc ridicat de amputare a degetelor de la picioare sau a segmentelor majore ale unui membru, de exemplu, amputarea piciorului la diferite niveluri, a piciorului sub genunchi sau a coapsei. Aceasta trista eventualitate va duce la o invaliditate permanenta considerabila a pacientului si, de asemenea, la probleme psihologice majore.
Ingrijire si tratament
In ceea ce priveste tratamentul, incepem prin a spune ca in primul rand este necesar sa se intervina prin corectarea factorilor de risc (fumat, dislipidemie si diabet) si prin administrarea de medicamente antiagregante plachetare, cum ar fi Acidul acetil salicilic 100-300 mg/zi, Ticlopidina 250 mg de doua ori pe zi si Clopidogrel 75 mg/zi, precum si prin instituirea unui regim controlat de activitate fizica.
In general, in stadiile incipiente ale Claudicatio Intermittens (stadiul II a), acest regim de tratament este suficient pentru a imbunatati IC si calitatea vietii. Alte medicamente vasodilatatoare utilizate cu ani in urma nu au demonstrat eficacitate clinica si sunt utilizate in prezent:
- Cilostazol: cu actiune vasodilatatoare si antiagreganta, dar cu mai multe efecte secundare.
- Prostaglandine: cu o puternica actiune vasodilatatoare si antiplachetara, utilizate in stadii avansate la subiectii care nu se preteaza la terapia chirurgicala-endovasculara sau in combinatie. Acestea pot fi administrate doar intravenos si, prin urmare, in cadrul unui spital.
Pentoxifilina: acesta este un medicament hemoreologic care creste deformabilitatea plachetara si are un efect antiplachetar.
