Programul de constructie
Putem estima ca constructia Turnului Eiffel a fost facuta in conditii bune de timp, cu un program care a fost respectat in cea mai mare masura, fara probleme insurmontabile. Lucrul a inceput cu elementele de baza ale fundatiei la 28 ianuarie, 1887.
Excavarea si construirea fundatiei a durat pana la data de 1. Constructia in sine a durat de la 1 iulie 1887 pana pe 15 aprilie 1889, douazeci de luni si jumatate, si chiar si astazi ar fi dificil sa se faca acest lucru atat de repede. Totusi, in zilele noastre conditiile de securitate ar fi mult mai mari, iar deadline-urile mai greu de respectat.
Principalele etape de constructie au fost pe 7 decembrie 1887, cu jonctiunea dintre cei patru piloni de la etajul 1, probabil una dintre cele mai dificile manevre efectuate pe toata perioada, urmand cu luna Septembrie 1888, cand turnul depaseste cea mai inalta cladire din Paris si in sfarsit cu data de 31 martie 1889, atunci cand s-a atasat tricolorul francez pe varful turnului, marcand sfarsitul constructiei sale.
Timp de constructie recorda durat doar cinci luni pentru a construi fundatiile si douazeci si unu pentru a termina asamblarea pieselor metalice ale Turnului.Avand in vedere mijloacele rudimentare disponibile in acea perioada, aceasta ar putea fi considerata o viteza record. Asamblarea Turnului a fost o minune de precizie, asa cum sunt de acord toti cronicarii si specialistii perioadei. Lucrarile de constructie au inceput in ianuarie 1887 si au fost terminate pe 31 martie 1889. Pe platforma ingusta din varf, Eiffel a primit o decoratie din partea Legiunii de Onoare.
Personalul
Constructia turnului nu a reprezentat o problema deosebita, fiind terminat inainte de termenul limita. Merita remarcata greva muncitorilor din iarna anului 1888, care cereau programe de lucru mai bune si o prima de risc, avand in vedere inaltimea la care lucrau.
Gustave Eiffel a marit salariile muncitorilor, desi a mentionat ca lucratorii au fost mai bine platiti la aceasta constructie decat la oricare alta, dar a refuzat sa ofere prime pentru lucrul la inaltime, deoarece riscul – dupa cum spunea el, era la fel, oricare ar fi fost inaltimea la care se construia.
S- au angajat maximum 250 de persoane, ceea ce era deja destul de bine si, in ciuda riscurilor, nu au fost raportate decese. Personalul a fost impartit in echipe cu o ierarhie bine definita, asa cum s-a intamplat si la alte proiecte de anvergura din perioada respectiva. La santierul de constructie, liderul echipei, muncitorii, muncitorii, ajutoarele, au avut fiecare un rol specific, optimizandu-se astfel productivitatea muncii, dar si siguranta. De exemplu, echipajele de nituire au constat din patru persoane. Aceasta organizare a fost repetata ad infinitum in functie de necesitati si uneori – rareori – componentii unei astfel de echipe au primit un alt rol.
Printre rolurile cele mai cunoscute se numara constructorii responsabili pentru asamblarea pieselor metalice, nituitorii – care aplicau nituri, tamplari – responsabili pentru ridicarea schelelor, fierari, manageri etc.
- Constructia
Fundatiile au marcat inceputul lucrarilor, iar acest lucru s-a intamplat la 28 ianuarie 1887. Au fost facute de muncitori cu lopata. Excavarile au fost evacuate fie cu locomotive cu aburi, fie cu vagoane trase de cai. Cele patru fundatii au fost incepute aproape in acelasi timp si au progresat aproximativ in acelasi ritm. Cea mai adanca coborare era de 15 m, nu mai mult. Conform calculelor de presiune ale lui Eiffel pe podeaua turnului, locuitorii nu aveau de ce sa se teama de posibile alunecari de teren. Dar fiecare stalp era diferit de celelalte.
Astfel, stalpii 1 si 4, cei de pe malul Senei, trebuiau sa fie ranforsati pentru ca erau aproape de Sena. Constatand ca lucrarea suferea deja de infiltrari ale apei, Eiffel a venit cu un plan ingenios. Pentru a depasi aceasta problema, el a folosit o tehnica deja utilizata de mai multe ori la alte construcii si anume cea a fundatiilor cu aer comprimat, care utilizeaza cazi de otel ingropate la 5m sub nivelul apei.
Ceilalti doi piloni, partile Champs-de-Mars, nu aveau probleme particulare. Bazele principale erau construite din blocuri de beton grele destinate sa primeasca incarcatura celor 4 baze secundare de zidarie acestea suportand la randul lor, masa structurii metalice. Aceste blocuri de beton ingropate au servit drept punct de pornire pentru arcul de cruce .
Constructia pilonilor
Stalpii erau montati pe picioare. Intreaga problema a fost inclinatia capriorilor, care constituie punctul de plecare al pilonilor. Intr-adevar, stalpii trebuiau sa se intalneasca la nivelul primului etaj la aceeasi altitudine, dar o abatere usoara de inclinare la inceput, provoca o deviere inacceptabila la final. A fost nevoie de o solutie pentru a inclina fiecare pilon intr-o anumita masura.
Controverse in jurul constructiei turnului Eiffel
Chiar inainte de sfarsitul constructiei sale, Turnul era deja in centrul multor dezbateri. Criticile veneau din partea unora dintre cele mai mari nume din lumea artei si literaturii si desi s-a intamplat acest lucru, turnul a reusit sa se ridice la inaltimea asteptarilor si sa obtina succesul.
Diferite brosuri si articole au fost publicate pe parcursul anului 1886, in acest sens:
“Protestul impotriva turnului lui Monsieur Eiffel”, publicat in ziarul Le Temps, este adresat directorului de lucrari al targului mondial, domnul Alphand. Este semnat de cateva nume mari din lumea literaturii si artelor: Charles Gounod, Guy de Maupassant, Alexandre Dumas junior, François Coppée, Leconte de Lisle, Sully Prudhomme, William Bouguereau, Ernest Meissonier, Victorien Sardou, Charles Garnier si altii.
Cateva date tehnice despre materialele folosite:
- 18 038 piese metalice
- 5 300 de modele de atelier
- 50 de ingineri si designeri
- 150 de lucratori din fabrica Levallois-Perret
- Intre 150 si 300 de lucratori pe santier
- 500.000 de nituri
- 300 de tone de fier
- 60 de tone de vopsea
- 2 ani, 2 luni si 5 zile de constructie 5 ascensoare.
Odata ce Turnul a fost terminat, critica a disparut pur si simplu in prezenta capodoperei complete si in lumina succesului enorm de popular cu care a fost intampinata. A primit doua milioane de vizitatori in timpul Targului Mondial din 1889.
