Cine era Khnum? Cele mai vechi si mai importante zeitati din panteonul egiptean sunt adesea cele mai misterioase si lipsite de informatii stiintifice. Sunt antice – atat de antice – incat sunt invaluite intr-o ceata de mistere antice care insotesc o epoca atat de mareata.
De la primele evoluti ale civilizatiei egiptene din vaile Nilului – acum cateva mii de ani – aceste zeitati conducatoare au modelat cultura emergenta a Egiptului. Un astfel de zeu este Khnum – marele fauritor si creator de oameni si zeitatea principala a sursei Nilului.
Ca atare, Khnum a devenit unul dintre cei mai importanti si venerati zei ai egiptenilor antici. Venerarea sa era direct legata de fertilitatea si abundenta pe care le-a adus inundarea Nilului. Vom incerca sa descoperim caracterul profund al lui Khnum – Divinul Olar – dar si misterele care invaluie aceasta zeitate enigmatica.
Epoca si importanta lui Khnum
Khnum are distinctia de a fi una dintre cele mai vechi zeitati egiptene. Numele sau si invocatiile care il mentioneaza au fost descoperite in unele dintre cele mai vechi monumente si scrieri egiptene antice. Rolul sau era la fel de important – era considerat zeul sursei Nilului si, după cum stim cu totii, Nilul era inima pulsanta a intregii civilizatii egiptene antice. Pentru a fi conectat cu acesta, Khnum trebuia sa fie venerat profund si sa fi urcat chiar in varful panteonului.
Inundarea anuala a Nilului a fost cel mai mare eveniment, aducator de viata, pentru vechii egipteni. Inundatiile au adus fertilitate in vaile Nilului, lasand namol si argila in urma sa, dar si o inflorire a culturilor si a vegetatiei. Intrucat egiptenii au asociat intotdeauna aceste fenomene naturale cu viata, abundenta si fertilitatea, la fel i le-au atribuit si lui Khnum.
Mai mult, Khnum a fost conceput ca avand rolul de „olar divin”. Rolul dat acestui zeu a fost acela al creatiei – se spune ca el formeaza oameni in forma lor de copil, pe roata olarului, din lutul bogat al inundatiei Nilului. El aseza fiintele formate in pantecele mamelor si viata aparea datorita muncii sale.
Khnum formand oameni pe roata olarului. (Muzeul canadian de istorie)
Numele Khnum – in egipteana antica „ẖnmw” – provine de la cuvantul radacina care inseamna „a se alatura”; „A uni” si un alt cuvant radacina care are semnificatia „a construi”. Acest lucru face ca numele lui Khnum sa fie destul de evident si in concordanta cu rolul sau de constructor si creator. El a fost nu numai creatorul vietii umane sub forma copiilor, ci si creatorul universului, al zeilor si al omenirii, in diverse interpretari diferite prin istoria civilizatiei egiptene antice.
Se credea ca Khnum a creat „primul ou al lumii” si ca a facut din argila trupurile primilor zei si oameni pe roata olarului. Cateva inscriptii istorice il numesc pe Khnum drept creatorul ambelor aspecte ale vietii umane in credinta egipteana. Acestea au fost corpul (khat) si forta vietii (ka), pe care Khnum le-a combinat si le-a creat pe roata olarului. Astfel, el a creat viata.
Sunt mentionate sapte forme ale lui Khnum, combinate cu rolul sau de creator al universului. Acestea sunt:
Khnum Neb – „Domnul”
Khnum Khenti per-ankh – „Guvernatorul Casei Vietii”
Khnum Khenti -Taui – „Guvernatorul celor Doua Taramuri”
Khnum Nehep – „Creatorul”
Khnum Sekhet ashsep -f – „Tesatorul luminii Sale”
Khnum Khenti netchemtchem ankhet – „Guvernatorul Casei Vietii Dulci”
Khnum Neb -ta-ankhtet – „Domnul taramului vietii”
Khnum este figura centrala a acestei barci sacre. (Alicia McDermott)
Fiind un zeu care aduce viata si o zeitate a apei, Khnum a fost cel mai adesea infatisat ca un om cu cap de berbec, deoarece vechii egipteni credeau ca berbecii simbolizau fertilitatea. Majoritatea portretelor de arta il arata asezat in spatele rotii olarului sau stand cu un borcan din care toarna apa – simbolizand inundarea Nilului.
Exista, de asemenea, cateva exemple de imagini in care Khnum apare cu patru capete de berbec, ca un fel de amalgamare hibrida a elementelor pamantului, focului, aerului, apei, precum si a celor patru forte ale vietii: (ka) ale lui Osiris, Ra, Shu si Geb. Shu si Geb erau de asemenea importante zeitati egiptene primordiale, iar aceasta amalgamare arata clar cat de important era Khnum ca zeitate creatoare. Aceasta reprezentare a sa cu patru capete este cunoscuta sub numele de Sheft-Hat, Marea Forta Primordiala.
Zeu cu patru capete de berbec orientate in patru directii, probabil Khnum
Inundarea Nilului si Mantuirea de la Khnum
Khnum este un zeu care a controlat asa-numitele „usi” ale Nilului si, ca atare, a controlat inundatia anuala dupa propria dorinta. Dar ce se intampla cand natura incurca lucrurile pentru credinciosi? Astfel ca, intr-o perioada din cea de-a treia dinastie a Egiptului, Nilul nu a inundat timp de sapte ani consecutivi, provocand seceta si foamete. Acest lucru s-a intamplat in timpul domniei faimosului faraon Djoser.
Aceasta foamete – un eveniment istoric propriu-zis – a fost conservata intr-un mit si inscriptionata pe un artefact cunoscut sub numele de „Famine Stele”, situat pe Insula Sehel din Nil, langa Aswan. A fost sculptat in timpul Regatului Ptolemaic. Acesta povesteste cum faraonul Djoser, cautand sa salveze pamantul de cei sapte ani de foamete, il implora pe marele sau preot Imhotep sa descopere locul nasterii lui Hapi, zeul Nilului.
Imhotep calatoreste apoi spre asa-numita Casa a Capcanelor, la Hermopolis, si descopera ca inundarea Nilului este controlata chiar de Khnum.
In mit, este descris in detaliu modul in care Khnum este cel care controleaza marile „usi” care permit inundarea Nilului. Se precizeaza ca zeul Khnum se afla pe Insula Elefantina din Nil si ca Djoser decide sa calatoreasca acolo. Odata ajuns acolo, in templul lui Khnum – „Bucuria vietii” – Djoser este purificat si ofera „toate lucrurile bune” lui Khnum. Apoi adoarme si are o viziune cu zeul Khnum, care ii spune:
„Eu sunt Khnum, Creatorul. Mainile mele mele le-am pus asupra-ti pentru a-ti proteja persoana si pentru a-ti insanatosi corpul. Ti-am dat inima ta… Eu sunt cel care s-a creat pe sine. Eu sunt prapastia cu apa primordiala si eu sunt Nilul care se ridica in voie sa dea sanatate pentru mine celor care trudesc. Eu sunt ghidul si directorul tuturor oamenilor, Atotputernicul, tatal zeilor.”
In aceasta viziune, Khnum ii promite lui Djoser ca Nilul va inunda inca o data si va continua sa o faca, atata timp cat Djoser reconstruieste templul ruinat al lui Khnum de pe insula Elefantina. Odata ce Djoser a reconstruit templul, seceta a incetat si inundatiile anuale au avut loc inca o data, punand capat foametei. Aceasta inscriptie importanta ne arata clar ca vechii egipteni l-au asociat pe Khnum cu inundarea Nilului si ca, fara indoiala, au cautat mantuirea prin el.
Acest eveniment arata, de asemenea, o crestere mare a bogatiei si influentei atat a lui Djoser, cat si a Templului lui Khnum, caruia faraonul i-a dedicat o brazda de pamant intre Aswan si Tachompso, precum si toata averea si veniturile sale, dar si o parte a importurilor din Nubia. Ramane un subiect de dezbatere daca acest lucru a avut loc in timpul domniei lui Djoser sau pur si simplu un mit ulterior care a servit la consolidarea influentei preotilor lui Khnum asupra insulei Elefantina. Istoric, exista o mentiune a secetei si foametei de sapte ani, dar in timpul dinastiei a 2-a si a domniei faraonului Neferkasokar.
Venerandu-l pe tesatorul luminii Sale
Mai tarziu, rolul lui Khnum ca si creator divin si, mai precis, ca si constructor, a devenit folosit tot mai mult in inscriptiile faraonice. Conform unor povesti, Khnum a vizitat Egiptul deghizat si a ajutat la nasterea a trei copii, sortiti sa devina mari regi. Rolul sau in nasterea copiilor a fost sa le ofere sanatate si ka – ca aducator de viata.
Inscriptiile ulterioare il aduc in legatura cu originea divina a faraonilor, cel mai probabil folosita pentru a sublinia puterea si influenta conducătorului. Printre exemple se numara Khnum, care creeaza corpul regal al unui faraon si ka-ul sau pe roata olarului. Aceste scene au loc intotdeauna intr-un taram celest, ceea ce semnifica originea divina a unui faraon.
Principalul lacas de cult dedicat lui Khnum era situat, fara indoiala exact pe Insula Elefantina. Marele templu de acolo era dedicat in principal lui Khnum, consoartei sale, Satis si fiicei lor, Anuket. Aceste trei zeitati erau cunoscute sub numele de Triada Elefantinei. Satis a fost in esenta, o omologa feminina a lui Khnum. Era o zeita a fertilitatii si a inundatiilor Nilului, dar si zeitatea protectoare a granitelor de sud ale Egiptului.
In partea dreapta a acestei imagini il puteti observa pe regele Amenhotep I facand o ofranda de borcane cu unguent catre Amen-Re ‘(aici ilustrat cu cap de berbec), Khnum, Satet si Anuket, care sunt intronizati in spatele unui altar similar. (Administratorii Muzeului Britanic / CC BY NC SA 4.0)
Anuket, fiica lor, era zeita Nubiei inferioare si a Cataractelor Nilului. Acestea erau cele mai turbulente si cel mai putin adanci parti ale Nilului.
Templul lui Khnum de pe insula Elefantina era cel mai mare si ocupa intreg varful sudic. Alaturi de templul mai mic din Satet, este documentat inca acum 3.000 de ani.
Un alt templu important al lui Khnum este situat in Esna moderna sau Latopolisul antic – o cladire maiestuoasa cu o conservare deosebita. Este situat la 55 de kilometri (34,18 mile) sud de Luxor. Latopolis a fost numit in onoarea unui peste – Perchila Nilului, care era considerat sacru de vechii egipteni, ca simbol al unei alte zeitati creatoare – zeita Neith.
Numeroase mumii ale perchinei ale Nilului au fost descoperite in cimitirele din vestul orasului. Templul lui Khnum de aici este printre cel mai bine pastrate astazi si, fara indoiala, unul dintre cele mai frumoase – reflectand perfect mestesugul si atentia la detaliile a mesterilor egipteni antici.
Templul lui Khnum, Esna – sculptura in perete ii ilustreaza pe Khnum si Menhit. (CC BY SA 3.0)
Respiratia vietii pentru faraoni
Revenind la rolul lui Khnum ca aducator al vietii si creatorul faraonilor, putem vedea importanta lui in mitul nasterii lui Hatshepsut. Hatshepsut a fost al cincilea faraon al dinastiei a 18-a din Egipt si al doilea faraon feminin istoric. Mitul nasterii ei spune ca a fost fiica lui Amen-Ra, o forma a zeului Amon.
Amen-Ra, deghizata in faraonul Thutmose I (tatal lui Hatshepsut), o viziteaza pe mama ei, ii atinge nasul cu simbolul sau de glezna si il concepe pe Hatshepsut. Amen-Ra il cheama apoi pe Khnum si ii spune sa „modeleze pentru el corpul fiicei sale si ka-ul (forta vietii) ei”. El continua sa spuna ca fiica va ajunge „o regina mare, iar onoarea si puterea vor fi demne de gloria si demnitatea ei”. Apoi, Khnum
„a modelat trupul fiicei lui Amen-Ra si corpul fortei vietii ei, cele doua forme exact la fel si mai frumoase decat fiicele barbatilor. El le-a modelat din lut cu aerul rotii olarului si Heqet, zeita nasterii, a ingenuncheat langa el tinand semnul vietii spre lutul pe care trupurile lui Hatshepsut sial ka-ului ei ar putea fi umplute cu suflarea vietii.”
Aceasta legenda importanta este pastrata in templul mortuar al lui Hatshepsut si il plaseaza din nou pe Khnum intr-un rol important, cel de creator al vietii divine.
Ca zeitate a apei, Khnum a fost mentionat de mai multe ori ca protector al Apelor Lumii de Dincolo si, prin aceasta, ca protector al mortilor. In mai multe tablouri este infatisat ca un soim cu cap de berbec, intr-una dintre amalgamarile sale cu Ra, cand a fost cunoscut sub numele de Khnum-Ra si a simbolizat noaptea – care este Sufletul lui Ra care trece prin lumea de dincolo. In acest fel, vechii egipteni au dublat puterea lui Ra, lucru care a fost adesea realizat prin combinarea discului solar al Ra cu alte zeitati sefe, oferindu-le noi roluri.
Observati figura Khnum cu discul solar de pe cap din fata barcii sacre. Capela Amun-Ra, Templul lui Seti I, Abydos. (kairoinfo4u / CC BY NC SA 2.0)
In armonie cu natura
Khnum ne prezinta o privire foarte importanta asupra complexitatii si bogatiei panteonului egiptean antic si a credintelor din jurul sau. Cu o legatura atat de vitală cu natura care ii inconjoara, egiptenii au reusit sa creeze o lume bogata in credinte, mituri, sute si sute de zeitati si un sistem religios care le-a depasit pe celelalte in epoca.
Povestile despre Khnum ne arata, de asemenea, cat de dependenti erau de pamantul din jurul lor, de Nil si de inundatiile pe care le-a adus si ca toate zeitatile lor sunt, intr-un fel, o fateta a vietii naturale a oamenilor.
